AVIZ

referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a Legii contabilităţii nr. 82/1991

Analizând proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a Legii contabilităţii nr. 82/1991, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.38 din 22.02.2021 şi înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D 95/22.02.2021,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Prezentul proiect are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Menţionăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se poate pronunţa asupra oportunităţii soluţiilor legislative preconizate.

3. În ceea ce priveşte motivarea situaţiei extraordinare şi a urgenţei reglementării, apreciem că aceasta trebuie îmbunătăţită prin Nota de fundamentare şi preambul, astfel încât să rezulte explicit necesitatea recurgerii la calea delegării legislative prevăzute la art.115 alin.(4) din Constituţia României, republicată.

         Potrivit dispoziţiilor constituţionale mai sus menţionate, la emiterea unei ordonanţe de urgenţă, Guvernul trebuie să aibă în vedere existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar urgenţa să fie motivată corespunzător.

Amintim, în acest context, Decizia  Curţii Constituţionale nr.  214/2020, prin care s-a statuat că „pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.”(Decizia nr.1008/2009). Totodată, „Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată. (…) Pentru a fi pe deplin respectate exigenţele art.115 alin.(4) din Constituţie, Guvernul trebuie să demonstreze şi faptul că măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, că nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative” (Decizia nr.919/2011).

Precizăm că nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a urgenţei şi a situaţiei extraordinare reprezintă motive de neconstituţionalitate a ordonanţelor de urgenţă.

4. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, “Prezentul cod se modifică şi se completează prin lege, care intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

           În acest context, precizăm că, prin art. V alin. (1) din proiect, se instituie unele derogări de la norma juridică mai sus amintită.

5. Amintim faptul că, prin dispoziţiile introduse, pot fi generate unele influenţe asupra execuţiei bugetului de stat, devenind incidente, în acest caz, prevederile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la obligativitatea întocmirii şi a prezentării fişei financiare, aspect învederat şi de Ministerul Justiţiei, prin pct. 6 din adresa nr. 3/11850/17.02.2021.

6. Semnalăm lipsa, în varianta comunicată Consiliului Legislativ, a avizului Consiliului Economic şi Social, precum şi a punctului de vedere al Consiliului Concurenţei, solicitat în legătură cu art. III din proiect.

7. La preambul, formulăm următoarele observaţii şi propuneri:

a) la primul paragraf, pentru respectarea prevederilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora exprimarea prin abrevieri se poate realiza numai prin explicitare în text, la prima folosire, abrevierea „UE” trebuie înlocuită cu sintagma „Uniunii Europene”;

b) la paragraful al doilea, semnalăm că trimiterea la anexa I şi II este imprecisă, fiind necesară completarea acesteia cu actul avut în vedere; observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare;

c) la paragraful al şaselea din preambul, pentru un spor de rigoare normativă, propunem introducerea formulării „data de” înaintea datei calendaristice invocate;

d) la paragraful al treisprezecelea, pentru considerente legate de necesitatea asigurării unei mai bune structurări a textului, în acord cu normele de tehnică legislativă, recomandăm ca elementele enumerării să fie marcate cu litere mici ale alfabetului, urmate de o paranteză rotundă, în locul liniuţelor.

8. La art. I, formulăm următoarele observaţii si propuneri:

a) la partea introductivă, pentru redarea corectă a intervenţiilor propuse prin proiect, sintagma „se modifică” se va înlocui cu sintagma „se modifică şi se completează”;

b) la pct. 5, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă,   intervenţia propusă se va realiza asupra întregului alineat, şi nu a tezei; ca urmare, partea dispozitivă va avea următoarea formulare:

          „5. La articolul 107 alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:”.

          În continuare, se va reda textul integral al alin. (5).

c) la pct. 10 al art. I, teza finală a părţii dispozitive a textului propus pentru articolul 220⁶ alineatul (2¹), pentru unitate terminologică,  cuvântul „datorată” din sintagma „datorată potrivit legii” se va înlocui cu expresia „care se datorează”;

d) la pct. 13, cu referire la art. 282 alin. (5) teza finală din actul normativ de bază, pentru supleţea textului, propunem înlocuirea exprimării „Radierea (…) se operează de organele fiscale” cu formularea „Radierea (…) se realizează de organele fiscale”; 

e) pentru respectarea uzanţelor normative, recomandăm ca partea dispozitivă a pct. 14 al art. I să fie disjunsă în trei intervenţii distincte, respectiv „14”, „15” şi „16”,  după cum urmează:

„14. La articolul 324, alineatul (12) se modifică şi va avea următorul cuprins:”;

„15. La articolul 324, alineatul (14), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:”;

„16. La articolul 324, alineatul (16) se modifică şi va avea următorul cuprins:”.

Drept urmare, este necesară revederea normelor de trimitere de la art. V alin. (1) lit. b), în sensul ca trimiterea să se facă la „prevederile art. I pct. 11 – 16”.

9.  La art. II,  formulăm următoarele observaţii şi propuneri:

a) la partea dispozitivă a pct. 6, pentru rigoarea redactării, expresia „alineatul (2¹)”  va fi redată sub forma „alin. (2¹)”.

Observaţia este valabilă în mod corespunzător şi la partea dispozitivă a pct. 9.

b) la partea dispozitivă a pct. 13,  pentru corectitudinea redactării, sintagma „articolele 37¹ şi 37²” va fi redată astfel „art. 37¹ şi 37²”;

c) la partea dispozitivă a pct. 15,  pentru rigoarea redactării, expresia „litera e¹)” va fi redată astfel : „lit. e¹)”.

10. La art. V alin. (1), pentru asigurarea previzibilităţii şi clarităţii normei, propunem completarea textului, în sensul invocării art. 4 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

     La lit. a), recomandăm reformularea textului întrucât norma juridică referitoare la aplicarea unor prevederi trebuie să se raporteze la o dată calendaristică determinată sau determinabilă.

          În legătură cu alin. (2), precizăm că, potrivit art.4 alin.(1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dispoziţiile din actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţiile intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, iar în cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.

Întrucât art.V alin.(2) din proiect stabileşte doar data de la care se aplică dispoziţiile art.II pct.14 - 18, rezultă că respectivele intervenţii legislative intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit reglementării generale cuprinse în art.4 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001.

Având în vedere că o normă nu poate produce efecte juridice decât după intrarea sa în vigoare, precizăm că emiterea ordinelor prevăzute la art.42 alin.(2) din Legea contabilităţii nr.82/1991, astfel cum această dispoziţie a fost modificată potrivit art.II pct.18 din proiect, nu poate fi realizată „în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, aşa cum se prevede la art.V alin.(3), întrucât ordonanţa de urgenţă intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pentru corectitudinea reglementării, momentul de la care începe să curgă respectivul termen trebuie stabilit de la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art.II pct.18 (şi nu de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului).

Pentru un spor de claritate a reglementării, sugerăm ca art.V alin.(2) să prevadă în mod expres atât momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor art.II pct.14 - 18 (care urmează a fi stabilit potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001), cât şi momentul de la care aceste intervenţii legislative devin aplicabile.

Pe cale de consecinţă, alin.(3) al art.V ar urma să se raporteze la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art.II pct.18, astfel cum acesta este stabilită la art.V alin.(2), şi nu la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

În plus, precizăm că, pentru rigoare normativă, art.V alin.(3) trebuie să se refere la „ordinele prevăzute la art.42 alin.(4) din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

           11. Având în vedere amploarea intervenţiilor legislative aduse celor doua acte normative de bază, în conformitate cu prevederile at.70 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republică având la bază dispoziţia cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare”, propunem inserarea, în finalul actului supus avizării, a unui articol distinct, art.VI, al cărui conţinut să prevadă dispoziţia de republicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu modificările şi completările aduse prin prezentul proiect.

                               PREŞEDINTE

Florin IORDACHE

Bucureşti

Nr.